O serie de reportaje, făcute de echipa de jurnaliști de la România, te iubesc, serie intitulată Județe la stăpân!, aruncă o lumină asupra modului în care au fost conduse multe dintre județele României. Elementele descrise în aceste reportaje sunt relevante pentru a înțelege cum ajung instituții ale României să devină inutile pe timp de criză.
Județe întregi au ajuns sub controlul unui om sau al unei familii politice, iar multe din funcțiile de conducere ale județului sunt ocupate de apropiați ai “baronilor locali”. Vaslui, Suceava, Vrancea, Prahova, Ilfov – doar câteva dintre județele care se află sub comanda unei familii politice de prea mult timp.
Până la momentul scrierii acestui text, 3 spitale au fost trecute sub management militar. Unul în județul Hunedoara, unul în județul Suceava, altul în județul Vrancea. O să mă axez astăzi pe situația celor două spitale aflate în Moldova, spitalele județene Suceava și Vrancea.
Suceava a devenit județul cel mai afectat de Coronavirus, unde chiar și Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean, a fost infectat. Între timp, la spitalul județean Vrancea, managerul spitalului, infectat cu Coronavirus, s-a izolat într-o pensiune cu calculatorul și documentele spitalului, încercând să ia pe persoană fizică, practic, conducerea managementul spitalului. Până la urmă a fost dus la spital de poliție.
Ce au în comun cele două cazuri, Suceava și Vrancea?
Ambele județe se află sub conducerea unui baron local – Suceavna este condusă de Gheorghe Flutur (PNL), ocupând intermitent funcția de Președinte al CJ Suceava și funcția de senator. Marian Oprișan (PSD) conduce, într-o formă sau alta, Consiliul Județean Vrancea încă din anii ‘90 (!!).
Managerii celor două spitale din Suceava și Vrancea sunt apropiați ai celor doi baroni locali, iar aceștia, știindu-se sub protecția patronului politic, au luat măsuri care au dus la infectarea unei bune părți a echipei medicale din cele două spitale. Managerii au fost aroganți, au luat măsuri discreționare, chiar au amenințat medici, iar acum sute de cadre medicale suferă și se află în imposibilitatea de a proteja vieți în timpul celei mai mari crize sanitare a vieții noastre.
Sentimentul de a fi de neatins i-a condus pe niște manageri să acționeze ca pe propria moșie pentru că știau că în spatele lor se află baronii locali care au pus stăpânire pe județ.
Cele două exemple de spitale pentru care a fost necesară instaurarea managementului militar, ne arată pe deplin pericolul la care ne expunem când acceptăm ca instituții fundamentale pentru viața noastră să fie conduse de politruci fără competențe. Acceptăm ca un dat faptul că aceste numiri se fac politic, iar într-un moment de criză, cum este pandemia de Coronavirus, descoperim incapacitatea lor de a acționa așa cum ar trebui.
Eliminarea numirilor politice este o altă lecție pe care trebuie să o învățăm din această criză prin care trecem.
Partidele vechi au menținut decenii la rând sistemul numirilor politice. Se schimbă culoarea politică, se schimbă și managerii de instituții sau agenții, aflați sub comanda instituțiilor.
Culegem astăzi roadele unui sistem care s-a perpetuat ani la rând, a crescut și s-a dezvoltat, finanțat de la bugetul de stat. În plină criză, managerii spitalelor se dovedesc a fi incapabili să protejeze viețile pacienților și medicilor, incapabili să ofere serviciile medicale pentru care au fost construite aceste spitale. Și totul este cauzat de incompetență managerială.
Simpla întâmplare nu mai este un personaj în politica și instituțiile din România. Eșecul pe care îl vedem, desfășurându-se în fața noastră ca un film prost, reprezintă rezultatul lăsării în mâna unor baroni a județelor României.
Astăzi, cei care suferă sunt cetățenii. Anii în care județele au fost tratate ca stăpâniri proprii ne plasează astăzi într-un sistem care nu își poate îndeplini menirea: să servească cetățeanul.
Dacă după această criză, nu ne vom fi învățat lecția, acceptăm ca România să rămână pradă a unui Ev Mediu modern, sugrumată de interese transpartinice, gata să eșueze în fața unor provocări minore
